Eseu: paralela dintre Romanul adolescentului miop si Amintiri din copilarie

Cine se poate impotrivi faptului ca in ultimele doua secole, scoala romaneasca, atat cea din mediul rural cat si cea oraseneasca, a stat drept inspiratie pentru scriitori de renume, precum Mircea Eliade si Ion Creanga, fapt ce a dus la crearea unor romane celebre evidentiind astfel imaginea elevului adolescent pe toate planurile dezvoltarii sale.

Continue reading

Caracterizare Mihai Viteazu in antiteza cu Pasa Hassan

Caracterizarea lui Mihai Viteazul in antiteza cu Pasa Hassan

 

Balada culta “Pasa Hassan” evoca unul dintre momentele importante ale istoriei noastre nationale, si anume lupta de la Calugareni, din august 1595, cand romanii condusi de Mihai Viteazul obtin o stralucita victorie impotriva turcilor cotropitori.
Desi balada poarta ca titlu numele lui Hassan, personajul principal este Mihai Viteazul, care este infatisat in toate momentele actiunii si de a carui prezenta luam cunostisnta inca din primul vers: “Pe voda-l zareste calare trecand”. Astfel, inca de la inceput, se observa intentia autorului de a prezenta cele doua personaje in antiteza.
Daca pasa Hassan, conducatorul armatei otomane, este infatisat, la inceput static, Mihai Viteazul, domnitorul Tarii Romanesti si conducatorul armatei roamne, dupa cum se observa inca din expozitiune, se afla pretutindeni. Bun organizator si strateg, calauzit de un fierbinte patriotism si caracterizat de spirit de sacrificiu, se afla in fruntea armatei sale, fiind exemplu, prin fapte, pentru ostasii sai.
Hassan este incapabil de a actoina si de a conduca singur ostile si de aceea o face prin intermediul lui Mihnea, caruia “-trimite-o porunca”. In schimb, viteaz, cum ii spune si numele, vijelios si intreprinzator, voda “face carare” prin “multimea pagana”, iar “in urma-i se-ndeasa cu vuiet, curgand. / Ostirea romana”. Insusirile sale sunt reliefate cu ajutorul metaforei “fulger”, sinonima cu “spada”, “arma de lupta”, Mihai aparand in postura unui zeu neindurator, care arunca asupra navalitorilor fulgerele maniei sale. Aceluias scop servesc si hiperbolele “carare facand”, “se-ndeasa, cu vuiet curgand”, “cade-n mocirla, un val dupa val”.
Cand este provocat la lupta, Hassan, este cuprins de teama, de groaza, deoarece stie ca Mihai este inversunat impotriva celor care i-au calcat tara si ca mobilul actiunilor sale este dorinta de liberatate a neamului, subordonata unui profund sentiment patriotic.
Asumandu-si responsabilitatea unei confrunatri directe, voievodul roman dovedeste mandrie, demnitate si spirit de sacrificiu, in timp ce pasa este disperat, ingrozit si gaseste ca ultima solutie fuga.
Prin infatisarea lui (“e galben-pierit”, are “barba valvoi”, “ii dardaie dintii”) prin intregul comportament si prin gesturile sale necontrolate, disperate (“cu fraul pe coama el fuge nebun”, “cu scarile-n coapse fugaru-si loveste”, “isi rupe cu mana vestmantul”), pasa devine ridicol, deoarece spaima, disperarea si lasitatea de care da dovada nu sunt justificate pentru un cuceritor dornic de marire, iar neacceptarea confruntatii directe cu adversarul si fuga pana la taberele proprii, jurand “sa zaca de spaima o luna”, cpata accente grotesti.
Spre deosebire de Hassan, desfigurat de groaza, Mihai Viteazul impresioneaza prin maretia trupului, asprimea vorbei, cutezanta faptei si neinfricarea, insusiri evidentiate de autor, de data aceasta cu ajutorul unei hiperbole constituite din comparatii si metafore cu elemante din natura:
“Salbaticul voda e-n zale si fier / Si zalale-i zuruie crunte, / Gigantica poart-o cupola pe frunte. / Si vorba-i e tunet, rasufletul ger, / Iar barda din stanga-i ajunge la cer, / Si voda-i un munte”.
Mihai este vazut astfel de ochii ingroziti de spaima ai pasei, asemenea unui urias care domina campul de lupta si care baga panica in dusmani. Imaginea lui se realizeaza ca reflex al spaimei.
Daca poetul a intentionat sa infatiseze prin Hassan prototipul cotropitorului trufas, dar si las in acelasi timp, in fata impetuozitatii si vitejiei adversarului, prin mihai, el a realizat un simbol al luptei pentru independenta, al vitejiei si al demnitatii poporului roman. De aceea, scriitorul isi indreapta toata dragostea si admiratia catre acest erou, care a intrat in legenda prin faptele si insusirile sale alese. In schimb, comportamentul lui Hassan nu-i poate trezi decat dezaprobare si dispret, atitudine pe care poetul si-o exprima direct si puternic, apeland si la ironie: “Vazut-au si beii ca fuga e buna. / Si bietului pasa dreptate i-au dat”.
Insusirile alese ale voievodului roman sunt puse in evidenta nu numai prin procedeele artistice mentionate si prin faptele sale, ci si printr-un alt procedeu dominant – antiteza – cu pasa Hassan.
De remarcat este si faptul ca multe dintre trasaturile lui Mihai Viteazul sunt prezentate prin prisma adversarului sau, a lui Hassan, aceasta fiind inca o dovada a maiestriei cu care Cosbuc isi creioneaza personajele.

Caracterizare Nica (Amintiri din copilarie)

Caracterizarea

 

-         personajul lui Nică poate fi privit din mai multe unghiuri

 

a.)     Nică este o ipostază a copilului universal: el se joacă ridicând casa în slăvi, fură cireşele de la mătuşa Mărioara şi, apoi, pupăza din tei, iar la şcoală, omoară muşte, “făcând prăpăd din ele”

 

  1. 1.      Pus mereu pe pozne, Nică este caracterizat, mai ale prin întâmplările pe care le provoacă ori la care ia parte. Uneori, caracterizarea este făcută de alte personaje

 

  1. 2.     Nică este stăpânit de o stare de veselie şi fericire continuă: “Şi eu eram vesel pe vremea cea bună şi sturlubatic şi copilăros ca vântul în turbarea sa”

 

b.)     Nică ca personalitate:

 

  1. 1.     este un băiet ruşinos şi fricos “ o mulţime de băieţi şi fete între care eram şi eu, un băiet prizărit, ruşinos şi fricos şi de umbra mea”
  2. 2.     Mai târziu el devine “cel mai bun de hârjoană şi slăvit de leneş

 

c.)      Ataşamentul faţă de satul său:

 

  1. 1.       Durerea despărţirii, înstrăinarea şi dorul după frumoasele meleaguri ce rămâneau în urmă, în timp ce căruţa lui Moş Luca îl ducea spre un loc necunoscut şi “depărtat”

 

  1. 2.     Iubirea faţă de meleaguri este înfăţişată prin descrierea Ozanei şi prin evocarea stărilor sufleteşti ale personajului 

 

Caracterizare Lefter Popescu (Doua loturi)

Fiind de mai mare intindere si cu o actiune mai complicata decat a schitei, nuvela are si un numar mai mare de personaje,cu importanta diferita in derularea evenimentelor.

Asa se explica si faptul ca in opera literara “Doua Loturi” fiind o nuvela, intalnim un personaj principal, Lefter Popescu, si personaje secundare si episodice.

Lefter Popescu este personajul principal al acestei nuvele, intrucat participa la toate momentele actiunii, iar toate celelalte personaje actioneaza in functie de comportamentul si de atitudinea lui, de relatia pe care o stabilesc cu acesta, cu cele mai multe dintre ele aflandu-se in conflict temporar sau de durata.

El este un mic functionar, un slujbas neinsemnat al statului care duce o existenta stramtorata, starea lui sociala si materiala fiind evidentiata chiar de numele pe care il poarta, care sugereaza lipsa banilor, saracia (Lefter) si banalitatea (Popescu), nume predestinat unui om care nu are nici un fel de castig in viata.

Lui ii surade ideea de a se imbogati pe neasteptate, desi initial este sceptic in privinta castigurilor.Gasirea lozurilor devine pentru el o obsesie, fiind gata sa renunte chiar si la slujba.

Dupa ce isi aminteste ca a pus biletele in jacheta el devine violent, brutal si intra in conflict cu toti, indiferent ca e vorba de sotie, de prieteni de dusmani.El se comporta astfel deoarece este suspicios si are impresia ca nimeni nu doreste sa devina bogat.

Are si momente de generozitate, insa o generozitate interesata, caci ofera o parte din posibilul castig capitanului Pandele si comisarului Turtureanu pentru ca i-a imprumutat bani ca sa cumpere biletele la loterie respectiv pentru a-l ajuta in gasirea biletelor .El evolueaza intre speranta si disperare si apoi trece de la deznadejde la explozii de furie: tipa la sotie, sparge farfuriile si le bate pe chivute.

In momentul gasirii biletelor, el traieste clipe minunate, de fericire si satisfactie.Bucuros ca in sfarsit poate sa-l trateze si sa-i vorbeasca sefului de la egal la egal, isi inainteaza demisia.Aceasta fericire tine insa foarte putin, pentru ca biletele erau inversate, si atunci cand constata ca visul sau de imbogatire s-a naruit, disperarea atinge cote maxime si se comporta ca si un nebun: il jigneste pe bancher, isi da palme si pumni, bate din picioare, se jeleste, face un taraboi de nedescris.

Cu toate aceste manifestari ale sale, d-l Lefter este un om obisnuit, insa situatia in care se afla este una neobisnuita si de aceea comportamentul sau este anormal.De asemenea el nu este un inadaptabil, sau o victima a societatii, ci este o victima a hazardului.

De remarcat este faptul ca, in ciuda situatiilor comice in care se afla personajul, atitudinea autorului nu este una batjocoritoare, ci chiar il priveste cu compasiune.

Trasaturile de caracter ale personajului sunt prezentate, dupa cum am vazut, atat direct de catre autor, de alte personaje sau de personaj insusi, ori se desprind indirect din faptele, comportamentul, gandurile si framantarile sale sufletesti, din limbajul folosit sau chiar din numele purtat….

Capcana, de Sarah Wray – Rezumat

Capcana – Fisa de lectura

Carte scrisa de Sarah Wray

 

 

La cincisprezece ani, Luke Sheldon este încântat atunci cândaude că a câştigat un loc in Tabara Sperantei, o tabără de vară pentru copii americani inteligenti.

La doar câteva zile în tabără, Luke şi noul său prieten Matt au gasit o bucată de hârtie pe podea lor de cabină, cu un mesajcodat scris pe ea. Împreună cu unii prieteni, inclusiv prietenalui Luke din copilarie, Natalie si Star (fata care i-a cazut cu tronc protagonistului),au decodat mesajul – o invitaţie la o vanatoare de comori. Ei discuta despre cine ar fi putut trimitemesajul, dupa ce afla ca acum putin timp au disparut trei copii din Tabara Sperantei.

 

Nimeni nu crede într-adevăr in zvon, insa niciunul dintre membrii staff-ului nu vrea sa discute despre asta si copiii au dubii.

 

Luke şi ceilalţi nu ştiu cine să aibă încredere. Liderul taberei,căpitanul Bud, a fost acolo când copiii au dispărut. Apoi,există consilierul lui Luke de cabină, Drew – un caracterciudat şi sadic care poarta mereu un cuţit de vânătoare,acesta nu ar avea multa imaginatie ca sa fie rapitorul – sau chiar mai rau.

Majoritatea copiilor din tabara se imbolnavesc, iar Luke si Natalie sunt nevoiti sa plece singuri in cautarea comorii. Acolo insa totul ia o intorsatura neasteptata, Luke afland lucruri sinistre despre viata lui Natalie, fapt pentru care o victima cade prada prapastiei.

 

Cainele si catelul

Fabula a fost publicata in volumul “Poiezii” in 1842, editie ingrijita de Alecu Donici.

Specia genului epic in versuri sau in proza in care prin intermediul personajelor alese din lumea plantelor, animalelor sau lucrurilosunt puse in situatii omenesti, sunt criticate naravuri,moravuri, defecte sau mentalitati gresite cu scopul de ale indrepta.

Fabula este asemenia unei scenete cu masti fiecare anumaldin spatele mastii reprezintind un anumit tip uman.
Opera literara “Cainele si catelul” de Grigore Alexandrescu este o fabula intrucat are toate caracteristicile uei astfelde creatii. Apartine genului epic deoarece are un autor un narator, o actiune desfasurata cronologic si personaje care participa la aceasta actiune. Autorul este Grigore Alexandrescu, naratorul este imaginar relatarea facandu-se la persoana a-III-a. Actiunea este simpla liniara desfasurata pe un singur plan narativ surprinzand toate momentele subiectului.

Expozitiunea :Samson isi exprima parerile despre egalitate in fata boului.
Intriga :Catelusul Samurache ii spune frate dulaului Samson
Desfasurarea actunii : Dupa ce il ameninta cu o bataie grozava, Samson ii explica lui Samurache ca el vrea egalitate cu cei mai mari .
Punctul culminant si deznodamintul sunt inlocuite de morala: “Fabula este o critica la adresa omului care are ca slabiciune dorinta de marire si care ii dispretuieste si pe cei mari ca sunt puternici si pe cei mici ca vor sa fie pusi cu acestia pe picior de egalitate

Personajele care participa la actiunea fabulei sunt in numar redus si intruchipeaza tipuri general umane astfel dulaul Samson simbolizeaza tipul de om care vrea egalitate cu cei mai puternici pe care ii dispretuieste pentru acest lucru fara sa-si dea seama ca si el are de fapt acelas comportament fata de cei salbi.
Catelusul Samurache este tipul omuli naiv care crede tot ce aude si abia asteapta putina consideratie din partea celor mari.

Catelusul Samurache este tipul omuli naiv care crede tot ce aude si abia asteapta putina consideratie din partea celor mari.
Boul oarecare este simbolul omului fara prea multa judecata obisnuit sa fie deacord cu tot cea ce I se spune . Ca in orce opera epica sentimentele sunt exprimate in mod indirect prin intermediul actiunii sia al personajelor. Sunt exprimate sentimente precum:

Ironia la adresa celora care ca si Samson rastalmacesc cuvintele dupa bunul sau plac.
Compasiunea fata de aceia asemena lui Samurache care cred in ceia ce aud.
Dispretul fata de aceia ca si boul asculta si aproba fara sa gandeasc .

Textul este o imbinare armonioasa de imagini artistice precum :

Imagini vizuale care contreaza sumar portretele personajelor:”dulau de curte “,” catelul Samurache”.
Imagini auditive sugerand mahnirea cumplita a dulaului cand este numit frate cu catelul :”raspunse plin de manie”,”adevarat vorbea”.
Imagini statice ce sugereaza atitudinea contemplativa a catelului: “ca simplul privitor”.

Boul si vitelul

BOUL SI VITELUL

 

Definitie: – Specie a genului epic care exprima alegoric prin
intermediul

animalelor, plantelor, obiectelor neinsufletite, actiuni specifice

oamenilor, satirizand defectele acestora si incheindu-se

printr-o morala cu continut educativ.

Grigore Alexandrescu, poet important al secolului al XIX-lea priveste
realitatea timpului sau cu atentie observand si criticand in fabulele
sale defecte ale oamenilor dar si ale societatii timpului sau.
Boul si vitelul este o astfel de creatie, pentru ca prezinta, ca o
opera epica in versuri, o scurta intamplare Ai carei protagonisti sunt
animale.

Ca opera epica, fabula boul si vitelul, reda indirect sentimentele
autorului, de dispret si dezaprobare fata de lumea timpului sau prin
intermediul actiunii, al personajelor si al naratrului.

Actiunea este simpla, urmeaza un singur fir narativ, este liniara si
concisa. Putem recunoaste in inlantuirea evenimentelor schita unui
subiect epic. Expozitiunea ne prezinta imaginea unui bou obisnuit: “un
bou ca toti boii”, care prin mare noroc dobandeste o pozitie sociala
importanta. Acest moment constituie constiuie intriga, care determina
desfasurarea actiunii scurte, constituita din incercarile unui vitel,
ruda apropiata a boului, de a lua legatura cu unchiul sau, devenit
bogat, pentru a obtine si el macar “niste fan”. Incercarile vitelului
sunt zadarnice, fiind indepartat de catre sluga stapanului pe diferite
motive. Actiunea ajunge la intensitatea maxima in momentul in care
boul iesit la plimbare trece PE langa vitel ignorandu-l. Necrezand ca
a fost ocolit intentionat: “ca buna s-a ruda l-ar fi ocolit”,
perseverent, vitelul revine a doua zi la casa boului. In deznodamant,
boul indignat de indrazneala vitelului porunceste slujitorului sa fie
aruncat PE scari pentru ca el nu are astfel de rude.

Timpul si spatiul nu sunt precis determinate. Expresia “in zilele
noastre”, are dublu sens sugerand PE de o parte ca e vorba de o lume
contemporana a poetului, PE de o alta parte o lume contemporana a
cititorului.Alti indici temporali ce apar in text: “a doua zi”, “dupa
pranz”, “iarasi”, “prea de dmineata”.

Personajele sunt animaliere. Ele participa la actiune avand rolul unei
masti sub care se intrezaresc trasaturi si caractere umane. Figura de
stil prin care poetul realizeaza aceste personaje este personificarea.

Personajele sunt caracterizate direct de catre narator: “un bou ca
toti boii, putin la simtire”, “de mandrie boul stapanit”, de catre alt
personaj, sluga care se refera la boier:”nu e cum il
stii…”.Caracterizare indirecta prin fapte, limbaj, dialogul fiind
foarte sugestiv si prin relatia dintre bou si vitel.Aceasta relatie
dintre personaje este sugerata si prin titlu care anunta personajele
aflate pe trepte sociale diferite, boul ignorand-o pe ruda sa.

Boul apare portretizat moral, sugerand omul insensibil, norocos,
comun:

“un bou ca toti boii, parvenit, ingamfat si trufas. El este
superficial, se crede unic, banii ii schimba caracterul, ignorandu-si
propria ruda.

Vitelul intruchipeaza omul modest, sarac, naiv, inocent, increzator,
optimist, rabdator si perseverent.

Naratorul apare ca un observator si isi simtita prezenta prin
expresia:

“in zilele noastre” si printr-un comentariu naratorial ce
generalizeaza faptele povestite :”decat multa minte, stii ca e mai
bine sa ai intotdeauna un dram de adevar”. Totodata prin unele cuvinte
si expresii folosite in naratiune:”la o mojitie

atata de mare” ce exprima atitudinea ironica, satirica a naratorului.

Morala este cea de a doua parte a unei fabule. Ea se degaja din fapte
si intamplari, este implicita, nu se exprima direct, ci se deduce si
se refera la faptul ca bogatia schimba caracterul si comportamentul
omului, facandu-l insensibil si trufas. Prin morala scriitorul isi
exprima dezaprobarea fata de bou,

avand in acelasi timp un sentiment de compasiune pentru vitel.

Naratorul vrea sa provoace gandirea cititorului pentru ca acesta sa nu
repete greselile personajelor din fabula.

Modul de expunere care domina este naratiunea, realizata intr-un ritm
alert, alaturi de dialog prin care textul primeste un caracter de
sceneta.

Figura de stil dominanta este personificarea.

Limbajul viu, natural, apropiat de limba vorbita, contribuie la
realizarea umorului si a ironiei.

Versificatia: rima incrucisata, masura variabila, ritmul iambic, ajuta
la realizarea ritmului vioi al naratiunii.

Prin povestirea alegorica de mica intindere in care intamplarile
narate sunt puse pe seama personajelor animaliere, sub masca carora se
ascund trasaturi si caractere umane, incheiata printr-o concluzie,
care constituie morala opera este o fabula ce apartine speciei genului
epic.

Basmul

Basm

 

Basmul numit şi poveste, este alături de povestire, snoavă şi legendă, una dintre cele mai vechi specii ale literaturii orale, semnalată încă din antichitate, răspîndită într-un număr enorm de variante la toate popoarele.

Indiferent de tip, basmul diferă de restul scrierilor fantastice, precum nuvela, prin aceea că prezintă evenimente şi personaje ce posedă caracteristici supranaturale, fără a pretinde că acestea sunt reale sau seamănă cu realitatea, miraculosul din basme purtând, astfel, numele de fabulos şi reprezentând, de fapt, un fantastic convenţional, previzibil, ce vine în contrast cu fantasticul autentic modern, unde desfăşurarea epică şi fenomenele prezentate sunt imprevizibile, insolite şi se manifestă în realitatea cotidiană, drept o continuare a ei.

Clasificare

După caracteristicile personajelor, specificul şi tematica acţiunii, predominanţa elementelor miraculoase sau a aspectelor concrete de viaţă, basmele se clasifică în:

  • Fantastice, cele mai semnificative şi mai răspândite, desprinse de regulă din mit, cu o pregnanţă a fenomenelor miraculoase,
  • Animaliere, provenite din dezvoltarea narativă a legendelor totemice despre animale, chiar despre plante sau unele obiecte simbolice,
  • Nuvelistice, având ca punct de pornire snoava, în naraţiune semnalându-se o puternică inserţie a aspectelor reale, concrete de viaţă.

După autor, basmele pot fi:

  • Populare, creaţie a colectivităţii anonime,
  • Culte, creaţie a unui autor cunoscut.

Basmele româneşti

Basmele româneşti au intrat în atentia scriitorilor relativ târziu, în epoca marilor clasici şi a Junimii. Atunci foarte activi în culegerea basmelor şi apoi în scrierea unor basme culte au fost scriitorii Vasile Alecsandri, Alexandru Odobescu („Basmul feciorului de împărat fără noroc la vânat“ din eseul „Pseudokynegetikos“), Mihai Eminescu (autorul mai multor basme originale, între care şi Făt Frumos din Tei, Cenuşotca (o variantă a Cenuşăresei), Ioan Slavici, Ion Luca Caragiale, şi puţin după aceea şi Petre Ispirescu.

 

Aventurile lui Sherlock Holmes de Sir Arthur Conan Doyle – Rezumat

Volumul Aventurile lui Sherlock Holmes reuneste douasprezece dintre cele mai faimoase cazuri ale bine-cunoscutului detectiv. Ingenioasele scenarii, desfasurate în decorul Angliei de la sfârsitul epocii victoriene, sunt relatate de doctorul Watson, care este pentru Sherlock Holmes un Sancho Panza si totodata un Boswell — tovaras credincios si biograf. Watson joaca aici rolul de catalizator pentru procesele mintale ale lui Holmes, care, cu ochiul sau ager, observa detaliile esentiale si se concentreaza asupra lor, reusind, cu inteligenta lui ascutita si remarcabila sa putere de deductie, sa rezolve o serie de cazuri ce par insolubile. Care este secretul benzii pestrite ce aduce moartea? Cum a ajuns un diamant nepre]uit în gusa unei gâste? De ce un plic ce contine cinci sâmburi de portocala inspira teroare celor care îl primesc? si ce ticalosie îngrozitoare ascunde respectabila fatada a casei numite „Fagii de arama”? Pentru Sherlock Holmes nici o provocare nu e prea mare, caci întotdeauna, folosind observatia si logica subtila, el demonstreaza ca „dupa ce ai eliminat imposibilul, ceea ce ramâne, oricât ar fi de improbabil, trebuie sa fie adevarul”.

 

 

Sherlock Holmes este celebrul detectiv particular, a cărui primă apariţie publică a avut loc în 1887. Un studiu în roşu este cartea în care Sir Arthur Conan Doyle îl pune in acţiune pe eroul său fictiv care va cuceri întreaga lume, devenind un simbol al perspicacităţii şi al profesionalismului în materie de investigaţii şi revelare a faptelor nebănuite. Faimos pentru cunoştinţele sale profunde in cele mai variate domenii, pentru spiritul său de observaţie remarcabil, profunzimea găndirii şi înţelegerea logică a celor mai variate cazuri şi întâmplări, Holmes este şi in prezent eroul preferat al multor cititori. Cele patru romane în care apare Sherlock Holmes, precum şi povestirile, sunt majoritatea relatate de Doctorul John H. Watson, prietenul şi biograful său. Excepţie fac două dintre povestiri, narate chiar de Sherlock Holmes şi alte două, care sunt scrise la persoana a treia. La vremea la care Sir Arthur Conan Doyle începea să-şi publice povestirile, apariţia scrierilor în serial devenise o practică obişnuită. Operele lui Charles Dickens au apărut, de asemenea, într-o manieră foarte asemănătoare. Sir Conan Doyle avea să îşi publice scrierile in această modalitate vreme de patruzeci de ani.

Sherlock Holmes este unul dintre personajele literare devenite atât de cunoscute şi apreciate, încât, de-a lungul timpului, a fost cel mai interpretat personaj, de către cei mai mulţi actori. în acelaşi timp, conform unor estimări făcute de ziarul „The Times”, după 1964 vânzările în întreaga lume a povestirilor cu Sherlock Holmes au trecut pe locul doi, după Biblie, care este de departe cea mai vândută carte a tuturor timpurilor.

Apus de soarede Barbu Stefanescu Delavrancea structura pe acte

Apus de soarede Barbu Stefanescu Delavrancea structura pe acte

Structurata in patru acte, drama prezinta intr-o gradatie ascendenta evolutia unui conflict politic intre domnul autoritar si cativa boieri care planuiesc incalcarea hotararilor testamentale ale lui Stefan, dar, concomitent, evidentiaza un conflict interior generat de limitele fiintei umane, de confruntarea spiritului cu batranetea si boala. Eroicul nu este deci domeniul absolut al dramei si nu eclipseaza problematica general umana.

Subiectul cunoaste momentele specifice: expozitia, in actul I – in cetatea Sucevei, invaluita in lumina toamnei, personaje feminine surprinse in indeletniciri casnice, evoca personalitatea lui Stefan, care va apare ulterior insotit de boierii credinciosi; intriga, in actul al II-lea – dezvaluirea complotului celor patru boieri; desfasurarea actiunii care adanceSte conflictele pana la punctul culminant din actul al III-lea – implinirea vointei lui Stefan prin inscaunarea lui Bogdan, tensiunea deosebita a momentului fiind accentuata de o natura dezlantuita: vorbele domnitorului se insotesc cu tunetele, iar figura ii este aureolata de lumina fulgerului; deznodamantul, in actul al IV-lea – pedepsirea paharnicului Ulea si trecerea in odihna vesnica a domnitorului Moldovei, cu numele tarii pe buze.

Personajul central, cu o psihologie complexa (conducatorul, parintele, batranul fiind ipostazele sale alternative) se contureaza initial prin replicile celorlalte personaje; perspectiva este a unei colectivitati profund atasate domnitorului.

Autocaracterizarile sunt numeroase, culminand cu acea prezentare a politicii sale interne si externe, subliniind permanent identitatea vointei tarii cu aceea a domnitorului. Pe alocuri, un umor discret converteSte tonul grav. Puternicul, viteazul, nemuritorul voievod este dublat permanent de batranul bolnav, de omul care are constiinta limitelor sale. Remarcam ca aureola eroului nu-si diminueaza stralucirea prin trimiterile la o conditie umana precara, care dimpotriva, ii asigura autenticitate.

 

Actul 1 – 7 scene (http://ro.wikisource.org/wiki/Apus_de_soare#Actul_I)

Actul 2 – 12 scene (http://ro.wikisource.org/wiki/Apus_de_soare#Actul_II)

Actul 3 – 8 scene (http://ro.wikisource.org/wiki/Apus_de_soare#Actul_III)

Actul 4 – 10 scene (http://ro.wikisource.org/wiki/Apus_de_soare#Actul_IV)